Ce reglementează un standard de comercializare
Standardul de comercializare spune ce calitate minimă are un fruct proaspăt pus pe piață și ce informații îl însoțesc. Nu stabilește prețul și nici tehnologia de cultură. Îl citești ca pe o fișă de recepție: ce defecte se admit, ce mărime minimă are fructul, câte fructe din lot pot ieși din regulă și ce scrie pe ambalaj.
Din 1 ianuarie 2025 se aplică Regulamentul delegat (UE) 2023/2429 [1]. El a înlocuit Regulamentul (UE) nr. 543/2011, pentru fructe și legume, și Regulamentul (UE) nr. 1333/2011, pentru banane [4][5]. Împreună cu el a intrat în vigoare Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2430, care stabilește regulile controalelor de conformitate [4]. Noul text a adunat într-un singur set de reguli fructele și legumele, strugurii uscați și bananele [5].
Regulamentul are două niveluri [1]:
- standardul general, pentru aproape toate fructele și legumele proaspete;
- standardele specifice, pentru 11 produse, cu categorii de calitate, calibru și toleranțe proprii.
Un produs cu standard specific respectă standardul lui. Restul respectă standardul general [1]. Mai există o a treia cale. Dacă poți arăta că un lot fără standard specific respectă standardul UNECE aplicabil, lotul e considerat conform cu standardul general [1]. UNECE este Comisia Economică a ONU pentru Europa și publică standarde comerciale pe specii, folosite de importatori și de lanțurile de magazine.
Ce standard se aplică fructului tău
Sub vechiul Regulament 543/2011, standard specific aveau 10 produse [16]. Bananele, reglementate până atunci separat, au intrat în același text, așa că lista are acum 11 poziții [1][5].
| Fruct | Standardul UE din 2025 | Categoria pe ambalaj | Standardul UNECE folosit în comerț |
|---|---|---|---|
| Mere, pere | specific [1] | obligatorie: Extra, I sau II [3] | – |
| Piersici și nectarine | specific [1] | obligatorie [3] | – |
| Căpșuni | specific [1] | obligatorie [3] | – |
| Kiwi, citrice, struguri de masă | specific [1] | obligatorie [1] | – |
| Prune | general [1][6] | doar dacă lucrezi după FFV-29 [6] | FFV-29 [7] |
| Cireșe | general [1] | – | FFV-13 [8] |
| Afine, zmeură, mure | general [1][10][11] | doar dacă lucrezi după FFV-57 [9] | FFV-57, revizuit în 2023 [9][11] |
| Cătină | general [1] | – | – |
Practic, dacă vinzi prune, cireșe, afine sau cătină, regulamentul european nu îți cere o categorie sau un calibru minim. Le cere cumpărătorul. La afine, Europa cumpără aproape exclusiv categoria I, iar pentru calibru nu există un standard european: fiecare cumpărător își fixează sortarea [10]. La zmeură și mure situația e aceeași, iar specialiștii citați de CBI spun că o zmeură bună are în medie cel puțin 4 g [11]. Ce mai cer importatorii, pe lângă categorie, găsești în articolul despre cumpărătorii de cătină și afine.
Standardul general: cerințele minime și toleranța
Orice fruct proaspăt fără standard specific trebuie să fie [1][3]:
- întreg, sănătos și curat, practic fără corpuri străine vizibile;
- practic fără dăunători;
- fără umiditate exterioară anormală;
- fără miros sau gust străin;
- suficient dezvoltat, dar nu supracopt.
Toleranța e una singură. Pe fiecare lot, 10% din fructe, ca număr sau ca greutate, pot să nu îndeplinească cerințele minime. Din acestea, cel mult 2% în total pot fi alterate [1][3].
Calculul nostru, pe un lot de 1.000 kg de prune: până la 100 kg pot avea defecte peste cerințele minime, dar alterate pot fi cel mult 20 kg. Dacă la recepție găsești 25 kg de prune mucegăite, lotul nu mai e conform, chiar dacă restul arată perfect.
Pe fiecare colet scrii numele și adresa ambalatorului sau a expeditorului și numele complet al țării de origine [1][3]. La coletele care nu sunt preambalate, numele poate fi înlocuit cu un cod emis sau acceptat oficial [1]. Standardul general nu cere soiul, categoria sau calibrul pe ambalaj [3].
Cine e scutit
Articolul 5 scoate de sub standard câteva situații [1]:
- fructele marcate clar ca destinate prelucrării sau hranei animalelor;
- fructele vândute de producător direct consumatorului, pentru uz personal, în exploatație, pe o piață locală într-un loc rezervat producătorilor sau prin livrare directă, în zona de producție stabilită de autoritatea competentă;
- produsele donate, marcate ca atare; această regulă se aplică din 23 noiembrie 2023 [1][4].
Scutirea pentru prelucrare contează la cătină. Cumpărătorul ei tipic e procesatorul, iar lotul care pleacă la fabrică, marcat ca destinat prelucrării, nu mai trebuie să respecte standardul [1]. Pe factură apare atunci mențiunea că lotul e destinat prelucrării [1].
Scutirea pentru vânzarea directă privește standardul de comercializare. Actele vânzării directe rămân: atestatul, carnetul și eticheta din piață, explicate în ghidul vânzării directe a fructelor. Inspectorii agricoli au sancționat producători care nu treceau pe etichetă localitatea de origine, data recoltării sau seria atestatului [22].
Standardele specifice: Extra, I și II
Cele trei categorii au aceeași logică la toate produsele cu standard specific [3]:
- Extra: calitate superioară, tipică soiului, doar defecte superficiale foarte ușoare;
- categoria I: calitate bună, cu defecte ușoare de formă, dezvoltare, colorație sau ale pielii;
- categoria a II-a: îndeplinește cerințele minime; defectele se admit dacă fructul își păstrează caracteristicile esențiale.
Tabelul de mai jos adună cerințele și toleranțele pentru mere, pere, piersici și nectarine, cu diferențele la căpșuni [3].
| Categorie | Cerințe principale | Toleranța de calitate pe lot | În cadrul toleranței |
|---|---|---|---|
| Extra | calitate superioară; la mere și pere, peduncul intact; doar defecte superficiale foarte ușoare [3] | 5% fructe de categoria I [3] | cel mult 0,5% de categoria a II-a [3] |
| I | calitate bună; defecte ușoare de formă și colorație; la pere și piersici, lovituri de cel mult 1 cm² [3] | 10% fructe de categoria a II-a [3] | cel mult 1% sub cerințele minime sau alterate; la căpșuni, 2% [3] |
| II | cerințele minime; pulpa fără defecte majore; la pere și piersici, lovituri de până la 2 cm² [3] | 10% sub categoria a II-a și sub cerințele minime [3] | cel mult 2% alterate [3] |
| Calibru, toate categoriile | – | 10% sub calibrul cerut [3] | la mere și pere, niciun fruct cu 5 mm sau mai mult sub diametrul minim ori cu 10 g sau mai mult sub greutatea minimă [3] |
Calculul nostru, pe un lot de 1.000 kg de mere de categoria I: până la 100 kg pot fi mere de categoria a II-a. Din ele, cel mult 10 kg pot fi sub cerințele minime sau alterate. Separat, până la 100 kg pot fi sub calibrul înscris, dar niciun măr cu 5 mm sau mai mult sub diametrul minim.
Calibrul minim
| Fruct | Extra | Categoria I | Categoria a II-a |
|---|---|---|---|
| Mere | 60 mm sau 90 g [3] | 60 mm sau 90 g [3] | 60 mm sau 90 g [3] |
| Pere cu fruct mare | 60 mm sau 130 g [3] | 55 mm sau 110 g [3] | 55 mm sau 110 g [3] |
| Pere, celelalte soiuri | 55 mm sau 110 g [3] | 50 mm sau 100 g [3] | 45 mm sau 75 g [3] |
| Piersici și nectarine | 56 mm sau 85 g [3] | 51 mm sau 65 g [3] | 51 mm sau 65 g [3] |
| Căpșuni | 25 mm [3] | 18 mm [3] | 18 mm [3] |
| Prune cu fruct mare, după FFV-29 | 35 mm [7] | 35 mm [7] | 30 mm [7] |
| Prune, celelalte soiuri, după FFV-29 | 28 mm [7] | 28 mm [7] | 25 mm [7] |
| Cireșe, după FFV-13 (textul citat în 2018) | 20 mm [8] | 17 mm [8] | 17 mm [8] |
La mere, standardul admite și fructe mai mici, de cel puțin 50 mm sau 70 g, dacă au minimum 10,5° Brix [3]. Soiurile miniaturale nu au calibru minim, dar trebuie să aibă cel puțin 12° Brix [3]. La piersici și nectarine, pulpa trebuie să aibă cel puțin 8° Brix, iar fructele sub 56 mm sau 85 g nu se comercializează între 1 iulie și 31 octombrie, în emisfera nordică [3].
Uniformitatea coletului
Fiecare colet conține fructe de aceeași origine, același soi, aceeași calitate și aceeași coacere, iar dacă e calibrat, de același calibru [3]. La Extra se cere și colorație uniformă [3]. La mere, diferența de diametru dintr-un colet aranjat în rânduri e de cel mult 5 mm. La categoria I vândută vrac sau în ambalaje de vânzare, diferența poate ajunge la 10 mm, iar categoria a II-a vândută astfel nu are cerință de uniformitate [3].
Ce scrii pe colet
| Produs | Mențiuni obligatorii pe colet |
|---|---|
| Mere, pere | soiul, țara de origine, categoria, calibrul sau numărul de fructe [3] |
| Piersici și nectarine | culoarea pulpei, țara de origine, categoria, calibrul dacă sunt calibrate; soiul e opțional [3] |
| Căpșuni | țara de origine, categoria; soiul e opțional, calibrul nu se scrie [3] |
| Prune, după FFV-29 | soiul, țara de origine, categoria, calibrul dacă sunt calibrate [7] |
| Fructe la standardul general | ambalatorul sau expeditorul, țara de origine [1][3] |
Standardele UNECE pentru prune, cireșe și fructe de pădure
Pentru speciile fără standard specific, comerțul folosește standardele UNECE. În Franța, de exemplu, la prune standardul general e obligatoriu, fără categorie, iar FFV-29 e voluntar; cine îl folosește trece obligatoriu categoria pe ambalaj [6].
FFV-29, ediția 2020, are pentru prune toleranțe apropiate de cele ale merelor [7]. La Extra, 5% din fructe pot fi de categoria I, din care cel mult 0,5% de categoria a II-a. La categoria I, 10% pot fi de categoria a II-a; în cadrul lor, cel mult 1% alterate și cel mult 2% crăpate sau viermănoase. La categoria a II-a, toleranța e tot de 10%, cu cel mult 2% alterate și 4% crăpate sau viermănoase [7]. La Extra, diferența de calibru într-un colet e de cel mult 10 mm [7].
FFV-57, revizuit în 2023, acoperă fructele de pădure, inclusiv zmeura, murele și afinele [9][11]. Are tot trei categorii, Extra, I și II [11]. Calibrarea e opțională; dacă declari un calibru, cel mult 10% din fructe pot ieși din intervalul declarat [9]. La categoria I, 10% din fructe pot fi de categoria a II-a, din care cel mult 2% sub cerințele minime sau alterate [9]. Pe colet scrii ambalatorul, denumirea produsului, țara de origine, categoria, calibrul dacă e cazul și mențiunea „sălbatic” la fructele din flora spontană [9].
La cireșe, standardul FFV-13 cerea în 2018 un diametru minim de 20 mm la Extra și de 17 mm la categoriile I și II [8]. Ediția în vigoare o ceri cumpărătorului care îți impune standardul în contract.
Factura, coletul și raftul
Regulamentul cere informații pe tot drumul fructului, nu doar pe ambalaj [1]:
- Factura și documentele de însoțire, în afara bonului dat consumatorului, arată denumirea produsului și țara de origine. Unde e cazul, arată și categoria, soiul sau tipul comercial cerut de standardul specific ori mențiunea că lotul e destinat prelucrării [1].
- Raftul: comerciantul afișează vizibil, lângă produs și lizibil, țara de origine și, unde e cazul, categoria, calibrul și soiul, fără să inducă în eroare consumatorul [1].
- Vânzarea la distanță: țara de origine trebuie să fie cunoscută înainte de cumpărare [1].
Inspectorii Ministerului Agriculturii găsesc des aceleași nereguli. În decembrie 2021, la 581 de magazine și piețe verificate, au găsit facturi fără origine și fără categorie, loturi neetichetate sau etichetate incomplet și etichete de raft cu altă țară de origine decât cea de pe eticheta ambalatorului și din facturi [18]. În 2023 au găsit aceleași probleme, plus fructe mucegăite, deshidratate sau fără prospețime [16]. Categoria, calibrul și toleranța le treci și în contract, ca să știi după ce reguli se face recepția: vezi clauzele contractului de vânzare a fructelor.
Cine controlează în România
| Instituție | Ce verifică | Exemplu public |
|---|---|---|
| Ministerul Agriculturii, prin inspectorii legume-fructe din structurile teritoriale | conformitatea cu standardele, etichetarea, documentele de proveniență [16][17][19] | de la începutul lui 2023 până pe 30 mai: 2.008 operatori verificați, amenzi de 172.550 lei și 394 de avertismente [16] |
| Corpul de control al ministrului agriculturii | fructe și legume din țări terțe prezentate drept românești [21] | verificări dispuse în iunie 2026, pe date de la ANSVSA, ANAF și Autoritatea Vamală Română [21] |
| Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) | reziduurile de pesticide din produsele vegetale [14][15] | 2025: 914 probe de fructe, 4 peste limita admisă [14] |
| ANPC | respectarea regulilor de protecție a consumatorului în magazine [20] | mai 2019: 57,7 t neconforme din 376,7 t verificate [20] |
| ANSVSA | acțiuni comune cu ministerul și cu ANF în vârf de sezon [19] | – |
Structura de specialitate a ministerului este Inspecția de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea și Valorificarea Legumelor și Fructelor (ISCTPVLF). Organele ei de control funcționează la direcțiile agricole județene și țin baza de date a operatorilor din sectorul fructe-legume [17]. Ministerul își numește controalele permanente și le face pe toată filiera, de la producătorii din piețe la supermarketuri și depozite [16][19].
La ANPC, controalele din mai 2019 au găsit fructe vândute drept „calitatea I” care erau pătate, deshidratate sau moi, plus lipsa țării de origine și a calității pe raft [20]. Atunci, 21 t au fost retrase definitiv, ca improprii consumului [20].
Reziduurile de pesticide: limita legală și limita cumpărătorului
Standardul de comercializare nu tratează reziduurile. Ele au regulamentul lor, (CE) nr. 396/2005, care fixează cantitatea maximă de reziduuri permisă în produsele vegetale și animale [12]. Comisia Europeană stabilește limitele pe baza avizului EFSA [13]. Unde nu există o limită specifică pentru o combinație substanță–produs, se aplică valoarea implicită de 0,01 mg/kg [12][13]. Limitele pentru fiecare cultură și fiecare substanță sunt în baza de date a UE pentru pesticide [12]. Acolo verifici limita pentru fructul tău înainte să alegi un tratament.
În România, probele le prelevă și le analizează ANF [15]. În 2025, din 914 probe de fructe din producția internă, 45% nu aveau reziduuri detectabile, 54,6% aveau reziduuri sub limită, iar 0,4% erau peste limită: câte o probă de căpșuni, piersici, pere și mere [14]. Pe toate produsele vegetale, ANF a analizat 4.092 de probe în 2025, iar 98,90% s-au încadrat în limitele legale [15]. Până la începutul lui iulie 2026, ANF găsise 37 de neconformități la 2.036 de probe analizate [15]. Loturile neconforme pot fi oprite de la vânzare, retrase sau returnate [15].
Cumpărătorii mari cer adesea mai mult decât legea. CBI dă exemplul Lidl, care acceptă doar 33% din limitele maxime de reziduuri stabilite prin lege [10]. Mai multe lanțuri europene de supermarketuri au cerințe mai stricte decât cele legale [11]. Calculul nostru, pe un exemplu ipotetic: dacă limita legală a unei substanțe pe un fruct e 0,3 mg/kg, pragul de 33% înseamnă circa 0,1 mg/kg. Ceri lista de praguri a cumpărătorului înainte de sezon și îți planifici tratamentele după ea.
La fructele de pădure se adaugă limitele pentru contaminanți. CBI dă pentru zmeură și mure 0,1 mg/kg plumb și 0,04 mg/kg, respectiv 0,03 mg/kg cadmiu [11].
Ce verifică cumpărătorul la recepție
Recepția repetă, pe o probă din lot, regulile de mai sus. Pregătește-te pe fiecare punct:
- Documentele. Factura sau fila din carnet, cu denumirea, țara de origine și, unde se aplică, categoria și soiul [1].
- Eticheta coletului. Ambalatorul, originea și, la produsele cu standard specific, categoria și calibrul [1][3].
- Cerințele minime. Fructe întregi, sănătoase, curate, fără umiditate anormală și fără mucegai [1][3].
- Categoria și toleranța. Câte fructe din probă sunt sub categoria declarată și câte sunt alterate [3].
- Calibrul și uniformitatea. Diametrul sau greutatea minimă și diferența dintre fructele din același colet [3].
- Coacerea. Brixul minim acolo unde standardul îl cere: 8° la piersici și nectarine, 10,5° la merele mai mici de 60 mm [3].
- Frigul și durata de raft. La fructele de pădure, cumpărătorii urmăresc durata de raft și lanțul de frig [11]. Cât ține fiecare specie după cules găsești în ghidul despre păstrarea fructelor după cules.
- Certificările și analizele. GLOBALG.A.P. e certificarea uzuală, mulți importatori cer modulul SPRING, iar GRASP e foarte recomandat pentru retail. Stațiile de ambalare au nevoie de BRCGS sau IFS [10][11].
Pentru loturile care pleacă din țară, actele de export sunt adunate în ghidul exportului de fructe din România.
